joi, 22 ianuarie 2009


"Când Dumnezeu a făcut femeia, deja era în a şasea zi de muncă şi făcea ore suplimentare.Atunci apăru un înger şi-l întrebă:

-De de îţi pierzi atâta timp cu creaţia asta ?

Şi Domnul răspunse:-Ai văzut cartea tehnică?


Trebuie să fie lavabilă în totalitate, dar să nu fie de plastic, să aibă mai mult de 200 de piese mobile şi să fie capabilă să funcţioneze fiind alimentată cu orice; în poala ei să stea comod până la patru copii în acelaşi timp, să aibă un sărut care să poată vindeca de la un genunchi julit până la o inimă rănită, şi… o să facă totul cu numai două mâini.

Îngerul se minună de cerinţe.

-Cu doar două mâini ? Imposibil ! Şi asta e doar modelul standard?E prea multă muncă pentru o singură zi ! Aşteaptă până mâine ca să o termini.

- Nu, n-am s-o las pe mâine, protestă Domnul. Sunt pe punctul de a termina această creaţie, care este favorita inimii mele. Ea se vindecă singură când e bolnavă şi poate munci până la 18 ore pe zi.Îngerul se apropie şi atinse femeia.

-Dar ai făcut-o atât de delicată.-Este delicată, spuse Domnul, dar în acelaşi timp atât de puternică. Nu-ţi poţi închipui cât e de rezistentă şi de ce reuşite e în stare.

-O să fie în stare să gândească? întrebă îngerul.Dumnezeu răspunse:

-Nu numai că o să fie capabilă să gândească ci şi să negocieze.Atunci îngerul văzu ceva şi întinzând mână atinse obrazul femeii.

-Doamne, mi se pare că modelul acesta pierde lichid!

-Nu pierde lichid, e o lacrimă, îl corectă Domnul.

-Pentru ce e lacrima? întrebă îngerul.Şi Domnul spuse:

-Lacrimile sunt felul ei de a-şi exprima jalea, dragostea, singurătatea, trădarea, suferinţa şi orgoliul.Asta îl mişcă mult pe înger.

-Doamne, te-ai gândit la toate. Femeia este într-adevăr minunată.

- Este! Femeia are puteri ce-i uimeşte pe bărbaţi:
*** Trece prin dificultăţi, face faţă greutăţilor, dar este fericită şi îndrăgostită.
*** Surâde când vrea să ţipe. Cântă când vrea să plângă.
*** Plânge când e fericită şi râde când e nervoasă.
*** Luptă pentru a-şi apăra valorile. Înfruntă nedreptăţile.
*** Nu acceptă un "NU" ca răspuns, dacă ea crede că există o soluţie mai bună.
*** Îşi rupe de la gură pentru ca familia ei să aibă.***


Tatiana Stepa - Durerea Femeiasca

vineri, 16 ianuarie 2009

Un nou inceput

Nu am mai scris de mult. Poate pentru ca nu am gasit nimic mai bun de scris, sau nimic nu m-a mai impresionat la fel de mult.

Au trecut sarbatorile. Orasul pare atat de pustiu fara lumini. Parca a disparut si bucuria. Pentru mine au fost primele sarbatori pe care le-am asteptat cu bucurie, fara stres, in care m-am simtit bine acasa alaturi de toti ai mei. Au fost clipe frumoase, dar in strafundul sufletului stiam ca ... deja locul meu este in alta parte.

Multa vreme am crezut ca dupa terminarea facultatii am sa revin acasa. Dar iata ca nu a fost asa. Mai mult fortata de imprejurari am ramas in capitala. Orasul mult hulit pe care l-am urat din tot sufletul atatia ani de zile, din care plecam vineri seara si ma intorceam luni dimineata numai pentru a merge acasa. Dar se pare ca lucrurile au felul lor de a se rezolva.

Am suferit foarte mult in acesti ani - 10 ani de cand am plecat de acasa :) Acum cand ma uit in urma pot spune ca de cele mai multe ori poate as fi putut alege alt drum. Dar sunt lectii invatate: implicarea, rezolvarea problemelor, exteriorizarea emotiilor, sustinerea unei pareri perosnale, o multime de proiecte peronale.

Si totul se intampla pentru un motiv.

Totusi simt ca am pierdut ceva. Intotdeauna am crezut ca mai tarziu, va fi mai bine. Si am trait tot timpul in viitor. Dar uite ca a venit monetul in care spun NU. Traiesc aici si acum. Nu teribilist, ci expoatand la maxim ceea ce imi ofer aprezentul - aici si acum. Fara melancolia trecutului, fara frica de ceea ce va urma.

Si ma simt vie si plina de energie. Libera sa fac tot ceea ce imi face placere, in sensul bun al cuvantului. Surda le sugestiile celor din jur care sa imi spuna ca nu pot reusi. Increzatoare ca "My way is the right way"! Responsabila pentru ceea ce fac si ceea ce spun.

Am cunoscut oameni extraordinari.

Si am revazut curand ecranizarea povestilor din 1001 de nopti facuta de Hallmark Channel. In final Seherazada spune ca "Lumea e un loc plin de ura si oameni rai, dar rolul nostru este sa gasim acei oameni care nu sunt asa si sa ii sprijinim".

Este un gand frumos cu care vreau sa incep acest an.

Deja a trecut de jumatatea lunii ianuarie, si prinsa in iuresul lucrurilor am impresia ca imi ocup timpul cu cele mai aimportante lucruri din lume. Oare? Dar insfarsit fac ceva pentru mine. Lucruri care mie imi fac placere, fara sa ma simt vinovata.

Sunt libera. In sfarsit!

Sa aveti un an extraordinar :)

Sinatra - My Way