vineri, 16 ianuarie 2009

Un nou inceput

Nu am mai scris de mult. Poate pentru ca nu am gasit nimic mai bun de scris, sau nimic nu m-a mai impresionat la fel de mult.

Au trecut sarbatorile. Orasul pare atat de pustiu fara lumini. Parca a disparut si bucuria. Pentru mine au fost primele sarbatori pe care le-am asteptat cu bucurie, fara stres, in care m-am simtit bine acasa alaturi de toti ai mei. Au fost clipe frumoase, dar in strafundul sufletului stiam ca ... deja locul meu este in alta parte.

Multa vreme am crezut ca dupa terminarea facultatii am sa revin acasa. Dar iata ca nu a fost asa. Mai mult fortata de imprejurari am ramas in capitala. Orasul mult hulit pe care l-am urat din tot sufletul atatia ani de zile, din care plecam vineri seara si ma intorceam luni dimineata numai pentru a merge acasa. Dar se pare ca lucrurile au felul lor de a se rezolva.

Am suferit foarte mult in acesti ani - 10 ani de cand am plecat de acasa :) Acum cand ma uit in urma pot spune ca de cele mai multe ori poate as fi putut alege alt drum. Dar sunt lectii invatate: implicarea, rezolvarea problemelor, exteriorizarea emotiilor, sustinerea unei pareri perosnale, o multime de proiecte peronale.

Si totul se intampla pentru un motiv.

Totusi simt ca am pierdut ceva. Intotdeauna am crezut ca mai tarziu, va fi mai bine. Si am trait tot timpul in viitor. Dar uite ca a venit monetul in care spun NU. Traiesc aici si acum. Nu teribilist, ci expoatand la maxim ceea ce imi ofer aprezentul - aici si acum. Fara melancolia trecutului, fara frica de ceea ce va urma.

Si ma simt vie si plina de energie. Libera sa fac tot ceea ce imi face placere, in sensul bun al cuvantului. Surda le sugestiile celor din jur care sa imi spuna ca nu pot reusi. Increzatoare ca "My way is the right way"! Responsabila pentru ceea ce fac si ceea ce spun.

Am cunoscut oameni extraordinari.

Si am revazut curand ecranizarea povestilor din 1001 de nopti facuta de Hallmark Channel. In final Seherazada spune ca "Lumea e un loc plin de ura si oameni rai, dar rolul nostru este sa gasim acei oameni care nu sunt asa si sa ii sprijinim".

Este un gand frumos cu care vreau sa incep acest an.

Deja a trecut de jumatatea lunii ianuarie, si prinsa in iuresul lucrurilor am impresia ca imi ocup timpul cu cele mai aimportante lucruri din lume. Oare? Dar insfarsit fac ceva pentru mine. Lucruri care mie imi fac placere, fara sa ma simt vinovata.

Sunt libera. In sfarsit!

Sa aveti un an extraordinar :)

Sinatra - My Way

2 comentarii:

paul83 spunea...

nu ma asteptam sa gasesc pur intamplator, pe un blog, o descriere atat de faina a unei realitati prin care trec si eu acum. Foarte frumos explicat fenomenul. Parca se vorbea acolo de mine. Maregasesc in tot ce ai scris, mai putin in partea finala, partea optimista in care explici cum ai reusit sa vezi altfel lucrurile si sa incepi sa te bucuri de viata. Din pacate eu nu am ajuns acolo. Cateodata am impresia ca mai rau ma adancesc, am impresia ca duc o lupta cu mine insumi, o lupta pentru a iesi la suprafata, pentru a reusi sa fac pace eu cu mine, sa ma opresc si sa reusesc sa ma uit in jur, sa ma bucur de tot ce am reusit sa realizez.Adica sa incetez sa gandesc tot timpul ca ceva bine va veni, ca viata inca nu a inceput cu adevarat.
Nu stiu cat de bine am reusit sa-mi exprim ideile, dar sper sa se inteleaga ideea.

Unknown spunea...

Oookkkk...vorbim de jumatatea lunii ianuarie. Dar acum mai e putin si vine jumatatea lunii mai. Ce s-a intamplat in astea 4 luni? De fapt, am o idee despre ce se intampla, dar vreau sa o aud de la tine, sa tipi tu. Sau scrie daca nu ma poti vedea face to face. Nu imi scrie mie daca nu iti face bine, scrie pe blog. Fa ceva! Retraieste momentul ianuarie, intinde mainile si atinge in puii mei! Daca pe mine ma eviti (nu nega pt ca stii ca e adevarat), atunci fa ceva pentru tine. Depaseste-te, motiveaza-te! Singurul drum este drept inainte, chit ca e muntos, lin, plan, mocirlos. Tot inainte!